Wiskey lullubay

“Life is short, but this time it was bigger.”
Viata e scurta si prost traita. Facem greseli care ne taie din timpul scurt pe care ni-l ofera viata. Facem greseli fara sa ne dam seama, sau poate ne dam seama, poate le facem chiar pentru ca ni le dorim, sau poate nu ni se par greseli, ni se par fapte bune, dar cand privim atent inca o data ne dam seama ce am facut. Si o greseala facuta se repara greu. Atat de greu incat iti ia inca putin din viata... pe fundal se aude din nou acelasi vers... “Life is short, but this time it was bigger.”
Cateodata nu e vorba de neincredere in persoana iubita, cateodata e vorba de nevoie. Nevoia de a simti ca cineva e langa tine cu adevarat, ca e acolo pentru tine si ca oricat de greu i-ar fi te intelege. Nevoia de a simti ca in lumea asta perversa e cineva acolo bun pentru tine. Nevoia de a te simti iubit de cineva, intr-o lume in care toti te urasc. Te urasc nu pentru ca le-ai facut ceva, ci pentru ca asa vor ei, sa te urasca... si te intrebi „de ce?”, dar niciodata nu vei gasi raspunsul la aceasta intrebare, pentru ca de cele mai multe ori nici ei nu stiu „de ce?”, dar continua sa o faca.
Si atunci ai nevoie de cineva care sa te iubeasca, sa fie acolo pentru tine. Sa te ajute. Sa te inteleaga, chiar daca e greu. Pentru ca ai nevoie, pentru ca te simti singur, neprotejat, neinteles. Si ai nevoie de o singura vorba frumoasa de la singura persoana pe care simti ca o iubesti. Dar n-o primesti. Si doare. Al naibii de tare doare. Stai si te gandesti de ce? De ce? De ce?
Iti zic eu de ce? Pentru ca e greu sa mai fi pentru cineva acolo, cu vorbe frumoase, cu cuvinte de dragoste, de incurajare, de intelegere, cand nici ea, cand ai avut nevoie de ea, nu a fost alaturi de tine. Si atunci nu mai poti. Nu mai poti pentru ca daca nu ai primit nimic, nu ai ce sa dai. Pentru ca e greu sa intelegi pe cineva care nu te-a inteles la randul lui.
Si, trebuie sa iti plangi de mila, singur... pentru ca ai gresit. Si meriti! “Life is short, but this time it was bigger.”
„And finally drank away her memories.”
„Wiskey lullubay”