FUCK this Life

I'm sick of shit.
I'm sick of hellish heat.
I'm sick of the noise machine.
I'm sick of waiting a cold rain.

I'm sick of high blocks, too high as you could ever get on top of their, too high as you could ever think that you will reach peak.
The sky is too black and smoky as I can see him fluffy clouds. This fucking life is not all pink and fluffy.
If you do not get in the top never gonna be somebody.
Actually I think that should not get to peak to be someone,who already want me to be. Peak I set only.
FUCK THIS LIFE to create drama...

De ce nu se împacă iubirile, dacă-s iubiri?

Ciudată e memoria asta. Are inima ei, e clar. Priveam pe fereastră, prin dioptria moale a nostalgiei, parcarea din interiorul blocului. Blocul e un monstru încovoiat, care-și clocește în interior bara de covoare, mașinile parcate și zecile de copii. Aici cântam noi pe cinci-șase voci, în 90, Imnul Golanilor, până ne sunau vecinii părinții, amenintând că ne dau foc la mașini. De asta îmi aduc aminte mereu cu un zâmbet. Dar acum? Pe unde s-au furișat imaginile aceastea pe care le știm ferecate bine în cufăr, în zestrea cu care m-o lua vreodată bătrânețea. Aveam un prieten pe atunci în scara opusă. Eram zilnic la el. Era de vârsta mea şi descopeream împreună lumea. Avea o soră. Eri. Eri... Frumosă, cu chip fin, cu ochi verzi și păr lung, drept și cu o voce delicată dar fermă. Era mai mare ca noi cu vreo 10 ani, dar avea pielea proaspătă, curată, chiar și când venea de la servici, ceea ce noi, trântorii, speram să nu facem niciodată. O priveam camaraderește.
Într-o seară m-am dus pe la ei. Din dormitorul cu ușa închisă, pe sub care nu se vedea vreo dâră de lumină, se auzea pianul. Pentru mine erau acorduri mai mult misterioase decât triste. Era o scenă pe care n-o mai trăisem. O cameră închisă, în întuneric și o femeie frumoasă, atingând clapele cu candoare. Iar eu eram afară, îndrăgostindu-mă atunci, pe loc, pe veci.
L-am întrebat de ce cântă soră-sa pe lumina stinsă. Mi-a șoptit cu teamă, un pic zeflemitor: Asa face când e îndrăgostită. Cântă goală. E dusă.
Am visat în lunile următoare, că o sărut pe buzele umede si reci. Am iubit-o pe Eri doar în vis, dar adevărat. Am plâns că eram doar un puști. O iubesc și-acum, și pe ea, în taină, să nu afle celelalte iubiri, atât de crude, atât de geloase.

(Mihai Dobrovolschi)
(Mi s-a părut genial textul de aceea l-am scris pe blog.)

Rețetă

Se ia o adunătură de inapți.
Se amestecă împreună cu un kg de roșii și niște parizer. Se pune niște sare pe rană, niște piper boabe și se fierbe la foc mic, pentru că secretul este să fie cât mai dureros procesul și cât mai lung... Această adunătură de inapți se lasă liberă prin lume...

Cheia succesului...

Să vă bagați in fund sistemu.

Altfel de droguri

Drogurile vietii reale.

Drogurile vietii de zi cu zi.

Minciuna. De ce exista minciuna? Pentru ca e folosita. E mai interesant sa inventezi povesti despre ceea ce esti sau ceea ce faci, decat sa zici adevarul, sa recunosti si sa te accepti asa cum esti. Asta sunt eu FRATE, asa cu defecte si calitati. Sti viata mea nu e un roman si nici o telenovela, e viata mea si ce daca nu in fiecare zi se intampla ceva extraordinar de povestit, nu te impresioneaza? imi pare rau. De parca viata ta ar fi mai interesanta. De ce nu aveti curajul sa va asumati propriile defecte si incercati sa "infloriti" ceva ce nu sunteti. Vreti sa pareti ceea ce nu sunteti, vreti sa impresionati sau sa atrageti atentia cu ceea ireal, inexistent, o fabulatie, o inventie, o poveste... ce minti bolnave. Acceptati-va asa cum sunteti, chiar daca viata voastra nu este un "best seller". De fapt unde va credeti? La Hollywood? Ups... nu va-ti uitat bine, a-ti confundat suburbia cu Taramu' de nicaieri. De ce nu va acceptati? Nu aveti curaj? Nu sunteti cu nimic mai interesant, mai buni, mai frumosi, mai destepti, mai respectati, de fapt sunteti mai jalnici, mai josnici, va pierdeti respectul de sine si cum sa va respectam noi cand nici voi nu va respectati?

Vina si greseala. Asuma-ti greseala, e vina ta. Crezi ca au innebunit cu totii cand iti zic "BAAA ai gresit!"? Esti prea orgolios, prea demn si prea mandru sa lasi capu in jos si sa zici "DAAA am gresit!" Sa nu mai zic ca e al naibii de greu sa iti ceri scuze, dar macar sa recunosti, e primul pas. Nimeni nu iti pune greseala in brate si iti zice "Uite, asta e greseala ta, ia-o, asuma-ti-o si cere-ti iertare pentru ea, de azi inainte e a ta!" Pai nu... nu vine nimeni sa ti-o puna in brate, tu cu faptele tale o atragi dupa tine.

Nedreptatea. Doamne, daca exista ceva pe lumea asta ce urasc cel mai tare asta e. Lumea de azi e atat de nedreapta, lucru care ma enerveaza la culme. De ce nu aveti curajul sa va asumati propriile prostii si ii scoate-ti pe altii in fata ca sa "culeaga laurii" prostiei voastre "de toate zilele"...?? LASILOR. URASC, URASC, URASC NEDREPTATEA. Si pe voi, cei care o "comiteti". Lasilor. Sunteti niste "papa lapte", niste caricaturi de oameni. De ce vreti sa faceti rau? De ce vreti sa iesiti in fata cu asa ceva? Nu sunteti in stare de nimic mai mult, si asta nu e o intrebare, e o constatare. Pana unde duce nedreptatea voastra? Nici nu cred ca va dati seama cat de mult rau puteti sa faci cu ea. LASILOR, LASILOR, LASILOR. Sunteti niste lasi, va ascundeti dupa "fusta lu' mama".

Prostia. Aaaaa... da, subiectu meu preferat si in acelasi timp cel mai des intalnit. Nu stiu ce se intampla in ultima vreme, au inceput astia sa vanda cumva prostia la kilogram? Nu stiu, ma intreb asa ca vad ca tot mai des e "cumparata". Cred ca aveti incasari mari... Acum intre noi fie vorba, a-ti putea sa o mai scumpiti ca vad ca tot mai multa lume si-o permite. A-ti facut reduceri? Daa... asa se pare. Lacomilor.