Vreau sa fiu

Vreau să fiu un copac. Să am o coroană bogată cu frunze verzi şi galbene. Vântul să adie, să mă legene şi să mă mângâie uşor. Să treacă anotimpurile peste mine, timpul să nu mă răzbească, să nu mă facă mai slab ci mai puternic.
Iarna să mă îngheţe, să nu mai simt durerea, să nu mă mai aline vântul, nimic să nu-mi mai vindece rănile, să îngheţ şi să mă trezesc primavara.
Să iasă soarele şi toate sentimentele mele să se transforme în frunze viu colorate şi pline de viaţă. Cerul să-mi zâmbească, păsările să-mi cânte. Să fiu martorul naturii, timpul să mă facă puternic şi greu de doborât.
Vara, un cuib de păsărele să-şi găsească locul în braţele mele, să văd puii lor crescând, ciripind, învăţând să-şi ia zborul. Atunci când vor pleca să-şi amintească de cel care i-a găzduit în ramurile lui, să îmi promită că vara viitoare se vor întoarce în ramurile mele şi mă vor lasă să le găzduiesc din nou.
Toamna să mă ajute să mă eliberez de sentimentele care s-au uscat, să mă lase singur , cu braţele goale, dorindu-mi să fiu din nou mângâiat de soare. Doar aşa voi putea realiza intensitatea cu care mă încălzeşte. Toate frunzele mele să cadă, dar să nu plând după ele, să nu-mi cadă ramurile, să mă facă mai puternic.
Iarna voi muri, dar nu voi dispărea. Voi fi tot acolo şi când voi renaşte voi fi mai puternic şi mai plin de viaţă decât niciodată.
Vara va veni din nou, sentimentele mele vor redeveni frumoase, colorate, vii. Voi fi nemuritor şi niciodata singur.