Frica

Mi-e frică să îmi fie frică.Mi-e frică de singurătate.
De ce mereu trebuie să aşteptăm ca timpul să le rezolve pe toate, de ce mereu spunem “Poate aşa a trebuit să fie” şi privim neputincioşi sper viitor fără să încercăm să îl schimbăm sau să facem măcar ceva în privinţa asta. Preferăm să asteptăm şi să zicem “timpul le va rezolva pe toate” dar nu timpul le rezolva, timpul doar trece nepasător pe langă noi şi ne lasă goi, ne lasă singuri şi cu fiecare clipă mai aproape de sfârşit, el nu ne rezolvă problemele ci doar ne face nepasători în faţa lor, dar asta nu înseamnă că nu le mai avem.
De ce mereu trebuie să lăsăm de la noi şi să ne gândim că aşa ne-a fost scris? Nu, nu aşa ne-a fost scris, aşa ne-am scris noi destinul alb pe negru.
Lăsăm în urma noastră lacrimi, trăim în lacrimi, de ce să credem că aşa ne-a fost scris când de fapt aşa ne-am scris noi să trăim, asta e viaţa pe care noi singuri ne-am construit-o, cu bune şi rele. Binele e în faţa noastră şi răul de asemenea, totul depinde de ce alegem pentru că în drumul nostru pe parcursul vieţii vom da mereu peste cele două "fiinţe", decizia ne aparţine, noi luăm de mână "fiinţa" pe care o vrem mai departe şi plecăm cu ea pe cărarea pe care o bătătorim cu paşi rapizi.
Oare de ce există “iertarea” dacă atunci când ierţi nu poţi să uiţi? Uiţi mult mai repede o faptă bună, un gest frumos decât uiţi o greseală. Greşeliile se fac pentru ca noi atragem dupa sine, nu pentru că a venit cineva şi ni le-a pus în braţe şi ne-a zis “Uite, asta e greşeala ta, ia-o, asumăţi-o, şi cere-ţi iertare pentru ea pentru că de acum în colo e a ta!”.
Şi din nou va trece Timpul care rezolvă toate problemele....
Păcat însă că el doar trece, pe lângă... nu le rezolvă, doar transformă clipele în amintiri, face prezentul trecut şi viitorul prezent şi în plus, ca să simţi că a trecut pe lângă tine cu viteza gândului, nu uită să lase urme adânci pe faţă.