Fulgii de nea

- Da!!A veniiiiiit! A veniiiiiit! Se aude un tipăt din capătul celalat al holului când dintr-o dată fetiţa cea mică se repezi afară doar în tricou şi în pantaloni de pijama.
Erau fulgii de zăpadă care se asterneau în părul ei făcând-o fericită. Erau aşa de frumoşi şi mari încât puteai să le vezi fiecare margine înainte să ţi se topească în palmă. Străluceau atât de puternic încât semanau cu stelele unui cer senin intr-o noapte de vară, parcă ningea cu dorinţele tuturor oamenilor din lume.
Pe fetiţă o cuprinse un sentiment atât de frumos încât pentru o clipa uită de tot, se simţea ca o prinţesă într-un palat de gheaţă.
Tremurând alergă înapoi în casă, dar luase cu ea de afara un fulg de zăpadă care i se asternu în palmă asemenea unei buburuze micuţă. Acet fulg trebuia să ajungă să traiască suficient timp pentru ca mama ei să îl poată vedea, dar palmele ei fierbinţi îl topiseră. Un sentiment de dezamgire şi tristeţe a cuprins-o pe dată, nu reuşi să îi aducă mamei ei un fulg de afară, se întreba mereu de ce fulgii de nea au o viaţă atât de scurtă şi de ce atunci când ea îi atinge ei se topesc răpindu-i clipa pentru a se putea bucura indeajuns.
Dar a uitat repede enigma fulgilor de nea pentru că era prea fericită că măcar afară fulgii trăiesc.