Se uită la ea, apoi în altă parte, apoi din nou în ochii ei şi îi spune:
- Şi ia zi, ce dorinţe mai ai?
- Pai cam toate dorinţele pe care le-am visat vreodată, cam toate lucrurile pe care mi le-am dorit din tot sufletul şi nu le-am putut avea.
- Dorinţele nu fac decat sa te rănească.
- Pentru că?
- Pentru că nu se îndeplinesc niciodată aşa cum ai vrea...
- Dar ar putea... sau poate nu?
- Ar putea... ar putea, dar nu vor.
- Nu vor, pentru că noi nu vrem să le îndeplinim.
- Pentru că nu putem.
- Nu există nu vreau, există doar nu pot.
- Există şi nu pot, nu pot într-adevăr nu pot.
- Ba da.
- Ba da, ce?
- Ba da, există nu pot doar atunci când nu vrei.
- Există, acum nu se poate.
- Acum?
- Acum....
- Acum e cel mai important. Acum contează şi doar acum.
- Contează şi ce urmează după acum.
- Tot ce urmează dupa acum, e din cauza a ceea ce e acum.
- Aici ai dreptate.
- Ba nu am dreptate.
- Ba da.
- Am dreptate doar pentru că eu cred că am dreptate şi dacă eu cred ce zic, vei crede şi tu.
- Eu cred...
- Ce?
- Cred că acum nu mai contează...
- Atunci înseamnă că nu v-a mai conta deloc...
- E mai bine aşa.
- Cum?
- Aşa.
- Aşa?
- Da aşa.
- Bine pentru cine?
- Pentru mine, pentru tine...
- Nici nu ştii...
- Ce?
- Ce e bine pentru mine, sau nu vrei să ştii.
- Consider că...
- Că nimic.
- Ba da, te rog.
- Ba nu.
- De ce mă contrazici mereu?
- Pentru că...
- Pentru că îţi place să crezi că ai facut ce era bine.
- Am facut ce era bine.
- Nu întotdeauna.
- Ba da.
- Ba nu.
- E penibil.
- Ba nu, e adevărat.
- Ai făcut...
- Am făcut, ce credeam de cuviinţă.
- Ce?
- Ţi-am mai zis.
- Vreau să mai aud o dată.
- De ce?
- Vrei să ştii de ce? Chiar vrei să ştii.
- Aş vrea...
- Nu vei ştii.
- Nu vrei să îmi zici pentru că...
- Pentru că e mai bine aşa.
- Din nou...
- Da, din nou.
- Bine pentru cine?
- Pentru toţi...
- Eu nu sunt toţi, eu sunt unu singur.
- ...
- Ce-ar fi să... uită. Nimic.
- Mai bine...
- Zi...
- Lasă...
- Hai zi...
- Am uitat...
- Şi...?
- Şi ia zi, ce dorinţe îţi mai permiţi să ai?
vineri, 12 noiembrie 2010
luni, 8 noiembrie 2010
Vreau sa fiu
Vreau să fiu un copac. Să am o coroană bogată cu frunze verzi şi galbene. Vântul să adie, să mă legene şi să mă mângâie uşor. Să treacă anotimpurile peste mine, timpul să nu mă răzbească, să nu mă facă mai slab ci mai puternic.
Iarna să mă îngheţe, să nu mai simt durerea, să nu mă mai aline vântul, nimic să nu-mi mai vindece rănile, să îngheţ şi să mă trezesc primavara.
Să iasă soarele şi toate sentimentele mele să se transforme în frunze viu colorate şi pline de viaţă. Cerul să-mi zâmbească, păsările să-mi cânte. Să fiu martorul naturii, timpul să mă facă puternic şi greu de doborât.
Vara, un cuib de păsărele să-şi găsească locul în braţele mele, să văd puii lor crescând, ciripind, învăţând să-şi ia zborul. Atunci când vor pleca să-şi amintească de cel care i-a găzduit în ramurile lui, să îmi promită că vara viitoare se vor întoarce în ramurile mele şi mă vor lasă să le găzduiesc din nou.
Toamna să mă ajute să mă eliberez de sentimentele care s-au uscat, să mă lase singur , cu braţele goale, dorindu-mi să fiu din nou mângâiat de soare. Doar aşa voi putea realiza intensitatea cu care mă încălzeşte. Toate frunzele mele să cadă, dar să nu plând după ele, să nu-mi cadă ramurile, să mă facă mai puternic.
Iarna voi muri, dar nu voi dispărea. Voi fi tot acolo şi când voi renaşte voi fi mai puternic şi mai plin de viaţă decât niciodată.
Vara va veni din nou, sentimentele mele vor redeveni frumoase, colorate, vii. Voi fi nemuritor şi niciodata singur.
vineri, 1 octombrie 2010
Wiskey lullubay
“Life is short, but this time it was bigger.”
Viata e scurta si prost traita. Facem greseli care ne taie din timpul scurt pe care ni-l ofera viata. Facem greseli fara sa ne dam seama, sau poate ne dam seama, poate le facem chiar pentru ca ni le dorim, sau poate nu ni se par greseli, ni se par fapte bune, dar cand privim atent inca o data ne dam seama ce am facut. Si o greseala facuta se repara greu. Atat de greu incat iti ia inca putin din viata... pe fundal se aude din nou acelasi vers... “Life is short, but this time it was bigger.”
Cateodata nu e vorba de neincredere in persoana iubita, cateodata e vorba de nevoie. Nevoia de a simti ca cineva e langa tine cu adevarat, ca e acolo pentru tine si ca oricat de greu i-ar fi te intelege. Nevoia de a simti ca in lumea asta perversa e cineva acolo bun pentru tine. Nevoia de a te simti iubit de cineva, intr-o lume in care toti te urasc. Te urasc nu pentru ca le-ai facut ceva, ci pentru ca asa vor ei, sa te urasca... si te intrebi „de ce?”, dar niciodata nu vei gasi raspunsul la aceasta intrebare, pentru ca de cele mai multe ori nici ei nu stiu „de ce?”, dar continua sa o faca.
Si atunci ai nevoie de cineva care sa te iubeasca, sa fie acolo pentru tine. Sa te ajute. Sa te inteleaga, chiar daca e greu. Pentru ca ai nevoie, pentru ca te simti singur, neprotejat, neinteles. Si ai nevoie de o singura vorba frumoasa de la singura persoana pe care simti ca o iubesti. Dar n-o primesti. Si doare. Al naibii de tare doare. Stai si te gandesti de ce? De ce? De ce?
Iti zic eu de ce? Pentru ca e greu sa mai fi pentru cineva acolo, cu vorbe frumoase, cu cuvinte de dragoste, de incurajare, de intelegere, cand nici ea, cand ai avut nevoie de ea, nu a fost alaturi de tine. Si atunci nu mai poti. Nu mai poti pentru ca daca nu ai primit nimic, nu ai ce sa dai. Pentru ca e greu sa intelegi pe cineva care nu te-a inteles la randul lui.
Si, trebuie sa iti plangi de mila, singur... pentru ca ai gresit. Si meriti! “Life is short, but this time it was bigger.”
„And finally drank away her memories.”
„Wiskey lullubay”
Viata e scurta si prost traita. Facem greseli care ne taie din timpul scurt pe care ni-l ofera viata. Facem greseli fara sa ne dam seama, sau poate ne dam seama, poate le facem chiar pentru ca ni le dorim, sau poate nu ni se par greseli, ni se par fapte bune, dar cand privim atent inca o data ne dam seama ce am facut. Si o greseala facuta se repara greu. Atat de greu incat iti ia inca putin din viata... pe fundal se aude din nou acelasi vers... “Life is short, but this time it was bigger.”
Cateodata nu e vorba de neincredere in persoana iubita, cateodata e vorba de nevoie. Nevoia de a simti ca cineva e langa tine cu adevarat, ca e acolo pentru tine si ca oricat de greu i-ar fi te intelege. Nevoia de a simti ca in lumea asta perversa e cineva acolo bun pentru tine. Nevoia de a te simti iubit de cineva, intr-o lume in care toti te urasc. Te urasc nu pentru ca le-ai facut ceva, ci pentru ca asa vor ei, sa te urasca... si te intrebi „de ce?”, dar niciodata nu vei gasi raspunsul la aceasta intrebare, pentru ca de cele mai multe ori nici ei nu stiu „de ce?”, dar continua sa o faca.
Si atunci ai nevoie de cineva care sa te iubeasca, sa fie acolo pentru tine. Sa te ajute. Sa te inteleaga, chiar daca e greu. Pentru ca ai nevoie, pentru ca te simti singur, neprotejat, neinteles. Si ai nevoie de o singura vorba frumoasa de la singura persoana pe care simti ca o iubesti. Dar n-o primesti. Si doare. Al naibii de tare doare. Stai si te gandesti de ce? De ce? De ce?
Iti zic eu de ce? Pentru ca e greu sa mai fi pentru cineva acolo, cu vorbe frumoase, cu cuvinte de dragoste, de incurajare, de intelegere, cand nici ea, cand ai avut nevoie de ea, nu a fost alaturi de tine. Si atunci nu mai poti. Nu mai poti pentru ca daca nu ai primit nimic, nu ai ce sa dai. Pentru ca e greu sa intelegi pe cineva care nu te-a inteles la randul lui.
Si, trebuie sa iti plangi de mila, singur... pentru ca ai gresit. Si meriti! “Life is short, but this time it was bigger.”
„And finally drank away her memories.”
„Wiskey lullubay”
miercuri, 16 iunie 2010
Definiţie matematică
„Doi litrii de apă şi sare pusi la distilat, dau un litru şi jumătate de apă şi o jumatate de litru de sare”
Două suflete pereche puse împreună formează cuplul ideal, dar câte un sfert din fiecare persoană, adică jumătate împreună, se va dori liber în spaţiul lui interior, intim.
Iubirea este un sentiment complex care presupune sinceritate, loialitate, dăruire şi alte sentimente de poveste. De asemenea dragostea, asemeni unui copac are mai multe ramuri. Dragostea faţă de familie, care se manifestă prin devotament, iubire necondiţionată şi recunoştinţă, dragostea faţă de jumatate ta, care se manifestă prin sinceritate, loialitate, devotament, implicare, daruire şi dragostea pentru un obiect, pentru o fiinţă vie, pentru un anotimp, pentru un prieten, sau pentru orice lucru care te îndeamnă să îl îndrăgeşti. Bineînţeles că dacă as sta să vorbesc despre toate ramurile dragostei nu mi-ar ajunge o viaţă întreagă să le cuprind pe toate.
Iubirea este diferită de atracţie fiziă sau de pasiune. Acestea sunt etapele prin care trebuie să treci pentru a putea ajunge sa dobândeşti o dragoste cu totul completă şi da „o dragoste mare este mai curând un proces de autosugestie”. Mai întâi eşti atras de zâmbetul lui, apoi de cum vorbeşte, apoi de faptul că a reuşit să te facă să râzi şi în sufletul tău începe să se nască ceva frumos, iar fluturaşii din stomac nu-ţi mai dau pace. Apoi când ajungi să cunoşti persoana respectivă şi să petreci mai mult timp cu ea poţi să spui că ajungi să o iubeşti.
Dragostea nu ţine cont niciodată de statutul social, de vârsta, de timp, de vreme, de anotimp. Dragostea te loveşte cum te loveşte vântul în faţă. Întră în viaţă ta fara măcar să te intrebe „pot?”
„Trebuie timp şi trebuie complicitate pentru formarea ei”. Dacă dragostea nu vine din ambele părţi în aceeaşi măsură sentimentul este luat pe sus asemeni nisipului de vânt şi dus departe, poate aşezat în sufletul altcuiva.
Iubirea se naşte din mai multe tipuri de sentimente puse toate la un loc. Se ia sentimentul de atracţie, împreună cu sentimentul de milă, uneori, şi cu obişnuinţa, după un anumit interval de timp, apoi îţi impui să accepţi persoana respectivă şi cu defecte şi cu calităţi şi să te convingi pe tine însuţi că este cea mai bună alegere. Stiţi dragostea este ca o reţetă de prăjitură, dacă pui ingredientele potrivite ai parte de un desert pe cinste, dacă nu trebuie să îţi asumi că poate mai trebuia să pui puţin zahăr.
Apoi „toate planurile tale de viitor pana la moarte sunt facute pentru doi insi.” Fiorul primului „te iubesc” apoi o viata linistita si implinita. Insa totusi suntem oameni si mai gresim uneori, de aceea nu ne iese perfect din prima si trebuie sa ne ridicam si sa mergem mai departe, si poate nu ne va iesi nici a doua oara dar cu siguranta jumatatea noastra este acolo undeva asteptandu-ne si auntci cand o vom intalni voi stii cum sa procedam.
„Totusi femeia sau barbatul cred ca din aceasta simbioza sentimentala, care e iubirea, pot sa isi ia inapoi doar partea pe care au adus-o ei, fara sa faca rau restului” dar nu este asa pentru ca asemeni litriilor de apa si de sare, dupa ce-i pui impreuna nu mai poti sa ii desparti fara sa pierzi macar cateva elemente din unul sau din celalalt.
E adevarat exista si momente de cumpana intr-o iubire oricat de mare, puternica si adevarata ar fi ea, dar trebuie sa stii cum sa tratezi situatia in care te afli. Se spune ca atunci cand iubesti egoismul nu-si are locul si ca daca vezi ca jumatatea ta s-a fisurat si potrivitea nu mai este perfecta trebuie sa ai curajul sa o lasi sa plece mai departe in cautarea alte jumatati. Atunci cand iubesti spui „ daca tu esti fericit/a atunci si eu sunt fericit/a”. Daca aceasta fraza este cu adevarat spusa din sinceritate atunci vei intelege cand s-a ajuns la limita si vei avea curajul sa te eliberezi de sub jugul suferintei si nu il vei condamna pe celalalt la o eterna nefericire si neimplinire cu atat mai mult nu ii vei face vreodata vreun rau ceea ce demonstreaza ca „ acei care se iubesc (nu) au dreptul de viata si de moarte unul asupra celuilalt”.
(citatele sunt din „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi” de Camil Petrescu)
Două suflete pereche puse împreună formează cuplul ideal, dar câte un sfert din fiecare persoană, adică jumătate împreună, se va dori liber în spaţiul lui interior, intim.
Iubirea este un sentiment complex care presupune sinceritate, loialitate, dăruire şi alte sentimente de poveste. De asemenea dragostea, asemeni unui copac are mai multe ramuri. Dragostea faţă de familie, care se manifestă prin devotament, iubire necondiţionată şi recunoştinţă, dragostea faţă de jumatate ta, care se manifestă prin sinceritate, loialitate, devotament, implicare, daruire şi dragostea pentru un obiect, pentru o fiinţă vie, pentru un anotimp, pentru un prieten, sau pentru orice lucru care te îndeamnă să îl îndrăgeşti. Bineînţeles că dacă as sta să vorbesc despre toate ramurile dragostei nu mi-ar ajunge o viaţă întreagă să le cuprind pe toate.
Iubirea este diferită de atracţie fiziă sau de pasiune. Acestea sunt etapele prin care trebuie să treci pentru a putea ajunge sa dobândeşti o dragoste cu totul completă şi da „o dragoste mare este mai curând un proces de autosugestie”. Mai întâi eşti atras de zâmbetul lui, apoi de cum vorbeşte, apoi de faptul că a reuşit să te facă să râzi şi în sufletul tău începe să se nască ceva frumos, iar fluturaşii din stomac nu-ţi mai dau pace. Apoi când ajungi să cunoşti persoana respectivă şi să petreci mai mult timp cu ea poţi să spui că ajungi să o iubeşti.
Dragostea nu ţine cont niciodată de statutul social, de vârsta, de timp, de vreme, de anotimp. Dragostea te loveşte cum te loveşte vântul în faţă. Întră în viaţă ta fara măcar să te intrebe „pot?”
„Trebuie timp şi trebuie complicitate pentru formarea ei”. Dacă dragostea nu vine din ambele părţi în aceeaşi măsură sentimentul este luat pe sus asemeni nisipului de vânt şi dus departe, poate aşezat în sufletul altcuiva.
Iubirea se naşte din mai multe tipuri de sentimente puse toate la un loc. Se ia sentimentul de atracţie, împreună cu sentimentul de milă, uneori, şi cu obişnuinţa, după un anumit interval de timp, apoi îţi impui să accepţi persoana respectivă şi cu defecte şi cu calităţi şi să te convingi pe tine însuţi că este cea mai bună alegere. Stiţi dragostea este ca o reţetă de prăjitură, dacă pui ingredientele potrivite ai parte de un desert pe cinste, dacă nu trebuie să îţi asumi că poate mai trebuia să pui puţin zahăr.
Apoi „toate planurile tale de viitor pana la moarte sunt facute pentru doi insi.” Fiorul primului „te iubesc” apoi o viata linistita si implinita. Insa totusi suntem oameni si mai gresim uneori, de aceea nu ne iese perfect din prima si trebuie sa ne ridicam si sa mergem mai departe, si poate nu ne va iesi nici a doua oara dar cu siguranta jumatatea noastra este acolo undeva asteptandu-ne si auntci cand o vom intalni voi stii cum sa procedam.
„Totusi femeia sau barbatul cred ca din aceasta simbioza sentimentala, care e iubirea, pot sa isi ia inapoi doar partea pe care au adus-o ei, fara sa faca rau restului” dar nu este asa pentru ca asemeni litriilor de apa si de sare, dupa ce-i pui impreuna nu mai poti sa ii desparti fara sa pierzi macar cateva elemente din unul sau din celalalt.
E adevarat exista si momente de cumpana intr-o iubire oricat de mare, puternica si adevarata ar fi ea, dar trebuie sa stii cum sa tratezi situatia in care te afli. Se spune ca atunci cand iubesti egoismul nu-si are locul si ca daca vezi ca jumatatea ta s-a fisurat si potrivitea nu mai este perfecta trebuie sa ai curajul sa o lasi sa plece mai departe in cautarea alte jumatati. Atunci cand iubesti spui „ daca tu esti fericit/a atunci si eu sunt fericit/a”. Daca aceasta fraza este cu adevarat spusa din sinceritate atunci vei intelege cand s-a ajuns la limita si vei avea curajul sa te eliberezi de sub jugul suferintei si nu il vei condamna pe celalalt la o eterna nefericire si neimplinire cu atat mai mult nu ii vei face vreodata vreun rau ceea ce demonstreaza ca „ acei care se iubesc (nu) au dreptul de viata si de moarte unul asupra celuilalt”.
(citatele sunt din „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi” de Camil Petrescu)
luni, 25 ianuarie 2010
Blanca.Blanca? Blanca!
Stiti cateodata discutiile cu oamenii care vor sa para maturi desi nu sunt devin atat de plictisitoare incat incep sa ma scarbeasca. De ce trebuie sa asist la tot felul de scene de dezgust monstruos. Si uite cum incepe o discutie aparent cu un scop anume, o mustrare ascunsa si de fapt care nu face decat sa bata campii si sa abereze aspura unui subiect care ma dezgusta profund.
- Blanca, stii cateodata ma uit la tine si vad... nu te-ai maturizat deloc.( se opreste brusc de parca ar mai vrea sa mai zica ceva dar nu o face, aparent ca sa nu ma jigneasca)
- De ce te-ai oprit? Hai zi acum ce ai de zis, consider ca pot sa suport inca o insulta din partea ta.
- De ce ai impresia ca tot ce fac eu se numeste insulta la adresa ta? De ce esti atat de sceptica?
- Pentru ca asta faci? Stii macar cat de matura sunt eu in comparatie cu tine? Stii macar ce vise si aspiratii am? Nu, nu stii nimic. Tot ce stii tu este ce te las eu sa vezi despre mine, de fapt ti-e frica sa vezi ca "fetita" ta s-a maturizat si incerci sa ma vezi ca pe un tablou, pentru tine sunt transparenta nu vezi nimic in mine, te uiti la mine si vezi prin mine. Pentru tine de fapt nici nu sunt aici. Pentru tine de fapt unde sunt? Am ramas acelasi copil mucos care nu stie nici macar sa isi lege sireturile si trebuie tu sa il inveti sa faca fundita. De fapt ce sunt pentru tine?
- Pentru mine, pentru mine esti... Esti totul. Esti copilul meu.
- Copilul tau? Ce frumos suna... Pacat ca ai uitat ce sunt de fapt pentru tine. Sa te intreb ceva "papa" stii macar care e culoarea mea preferata? Stii "papa" ce imi place mie sa fac? Stii la ce facultate vreau sa ma duc? Stii macar in ce clasa sunt? Sau pentru tine timpul a stat in loc?
- Stiu ca esti copilul meu. ( imi spune de parca asta ar fi concluzia suprema, vrea sa aiba ultimul cuvant, dar nu il voi lasa sa scape asa de usor.)
- Stii ce vrei tu sa stii si de fapt nu stii nimic. Pe ce ai schimbat sentimentul de paternitate? De ce esti atat de influientabil "papa"?
- Nu iti permit sa vorbesti asa cu mine domnisoara...
- Domnisoara? Mai bine imi spuneai copile, pentru tine sunt doar un copil imatur.
De fapt asta sunt un copil imatur care viseaza la o viata mai buna si la pace in lume, dar o mare parte din sufletul meu stie adevarul si vede rational lucurile din jurul lui. De fapt nu stii cum sunt si nu ai stiut niciodata. Vrei sa crezi ca voi ramane mereu asa? Sau poate crezi cu adevarat? Sau poate vrei sa ma vezi asa cum sunt? Sau poate nu vei putea niciodata? Nu ma cunosti. Nu ma cunosti deloc, si stii daca stau sa ma uit mai bine nici eu nu te cunosc.
Toate astea ti le-as spune daca ai raspunde la telefon...
"Papa".
(Fabulatie- nu vrem ca cititorul sa se simta atacat)
- Blanca, stii cateodata ma uit la tine si vad... nu te-ai maturizat deloc.( se opreste brusc de parca ar mai vrea sa mai zica ceva dar nu o face, aparent ca sa nu ma jigneasca)
- De ce te-ai oprit? Hai zi acum ce ai de zis, consider ca pot sa suport inca o insulta din partea ta.
- De ce ai impresia ca tot ce fac eu se numeste insulta la adresa ta? De ce esti atat de sceptica?
- Pentru ca asta faci? Stii macar cat de matura sunt eu in comparatie cu tine? Stii macar ce vise si aspiratii am? Nu, nu stii nimic. Tot ce stii tu este ce te las eu sa vezi despre mine, de fapt ti-e frica sa vezi ca "fetita" ta s-a maturizat si incerci sa ma vezi ca pe un tablou, pentru tine sunt transparenta nu vezi nimic in mine, te uiti la mine si vezi prin mine. Pentru tine de fapt nici nu sunt aici. Pentru tine de fapt unde sunt? Am ramas acelasi copil mucos care nu stie nici macar sa isi lege sireturile si trebuie tu sa il inveti sa faca fundita. De fapt ce sunt pentru tine?
- Pentru mine, pentru mine esti... Esti totul. Esti copilul meu.
- Copilul tau? Ce frumos suna... Pacat ca ai uitat ce sunt de fapt pentru tine. Sa te intreb ceva "papa" stii macar care e culoarea mea preferata? Stii "papa" ce imi place mie sa fac? Stii la ce facultate vreau sa ma duc? Stii macar in ce clasa sunt? Sau pentru tine timpul a stat in loc?
- Stiu ca esti copilul meu. ( imi spune de parca asta ar fi concluzia suprema, vrea sa aiba ultimul cuvant, dar nu il voi lasa sa scape asa de usor.)
- Stii ce vrei tu sa stii si de fapt nu stii nimic. Pe ce ai schimbat sentimentul de paternitate? De ce esti atat de influientabil "papa"?
- Nu iti permit sa vorbesti asa cu mine domnisoara...
- Domnisoara? Mai bine imi spuneai copile, pentru tine sunt doar un copil imatur.
De fapt asta sunt un copil imatur care viseaza la o viata mai buna si la pace in lume, dar o mare parte din sufletul meu stie adevarul si vede rational lucurile din jurul lui. De fapt nu stii cum sunt si nu ai stiut niciodata. Vrei sa crezi ca voi ramane mereu asa? Sau poate crezi cu adevarat? Sau poate vrei sa ma vezi asa cum sunt? Sau poate nu vei putea niciodata? Nu ma cunosti. Nu ma cunosti deloc, si stii daca stau sa ma uit mai bine nici eu nu te cunosc.
Toate astea ti le-as spune daca ai raspunde la telefon...
"Papa".
(Fabulatie- nu vrem ca cititorul sa se simta atacat)
joi, 21 ianuarie 2010
Gunoaiele societatii II
Ei bine dragilor am constatat cu stupoare ca a aparut un nou specimen de maimuta.
Maimuta care se vrea om, dar care stie doar sa deschida gura, dar nu pentru a vorbi ci pentru a face altii ceva in gura ei. Maimuta aceasta care se vrea OM este un specimen rar intalnit in societate desi aparent este o persoana normala. Ipocrizia si nesimtirea sunt la ele acasa.
Pai bine draga da de ce te iei tu de mine inainte sa te uiti in oglinda?
Si iubita mea alexandra, ca eu nu fac ca tine nu dau anomime si dupa ma cac singura in gura mea... iubita mea alexandra( am scris intentionat cu "a" mic pentru ca nici cuvantul "maimuta" nu se scrie cu "m" mare) in primul rand de ce nu te uiti mama la tine si pe urma sa comentezi de mine?
In al doilea rand.. da am facut o greseala la postarea cu "visul" dar scuza-ma si maimutelor ca tine li se mai intampla pt ca dak te-ai uita in odaia ta si tu ai scris "vre-un" asa ca nu ai de ce sa ma critici pe mine.
In al treilea rand daca vrei cumva temele mele sa ti le copiezi ti le dau cu placere ca sa dai search pe google sa vezi ca nu le gasesti nicaieri.. stii nu toti oamenii se nasc fara creier... spre dezamagirea ta.
Si data viitoare cand mai comentezi de mine INTERESEAZA-TE ca esti proasta gramada.
Poate ar trebui sa te intrebi de ce eu in testele de la romana am 10 si tu 8 sau in cel mai bun caz 9.
Daca nu ai suficienta materie prima ca sa iti dai seama singura o sa iti dau eu cateva puncte de repere: esti superficiala, ipocrita, si tot ce faci tu este de suprafata.
Mama draga daca nu poti sa te integrezi du-te mama si taie-ti venele si lasa-ne pe noi in pace... si daca nu iti place viata asta e problema ta.
Sau poate o faci din lipsa de ocupatie.
Te-a parasit inspiratia nu ai de cine sa te iei?
Si ca sa stii si tu iubita mea alexandra (din nou cu "a" mic pentru ca nu meriti mai mult) ma pish pe fata ta de proasta si ma doare in cur parerea ta despre ce scriu eu, despre blogul meu si despre viata mea.
Si pentru ca eu nu dau anonime o sa iti zic in fata MA PISH PE TINE ESTI UNA DIN MULTELE GUNOAIE ALE SOCIETATII.
Maimuta care se vrea om, dar care stie doar sa deschida gura, dar nu pentru a vorbi ci pentru a face altii ceva in gura ei. Maimuta aceasta care se vrea OM este un specimen rar intalnit in societate desi aparent este o persoana normala. Ipocrizia si nesimtirea sunt la ele acasa.
Pai bine draga da de ce te iei tu de mine inainte sa te uiti in oglinda?
Si iubita mea alexandra, ca eu nu fac ca tine nu dau anomime si dupa ma cac singura in gura mea... iubita mea alexandra( am scris intentionat cu "a" mic pentru ca nici cuvantul "maimuta" nu se scrie cu "m" mare) in primul rand de ce nu te uiti mama la tine si pe urma sa comentezi de mine?
In al doilea rand.. da am facut o greseala la postarea cu "visul" dar scuza-ma si maimutelor ca tine li se mai intampla pt ca dak te-ai uita in odaia ta si tu ai scris "vre-un" asa ca nu ai de ce sa ma critici pe mine.
In al treilea rand daca vrei cumva temele mele sa ti le copiezi ti le dau cu placere ca sa dai search pe google sa vezi ca nu le gasesti nicaieri.. stii nu toti oamenii se nasc fara creier... spre dezamagirea ta.
Si data viitoare cand mai comentezi de mine INTERESEAZA-TE ca esti proasta gramada.
Poate ar trebui sa te intrebi de ce eu in testele de la romana am 10 si tu 8 sau in cel mai bun caz 9.
Daca nu ai suficienta materie prima ca sa iti dai seama singura o sa iti dau eu cateva puncte de repere: esti superficiala, ipocrita, si tot ce faci tu este de suprafata.
Mama draga daca nu poti sa te integrezi du-te mama si taie-ti venele si lasa-ne pe noi in pace... si daca nu iti place viata asta e problema ta.
Sau poate o faci din lipsa de ocupatie.
Te-a parasit inspiratia nu ai de cine sa te iei?
Si ca sa stii si tu iubita mea alexandra (din nou cu "a" mic pentru ca nu meriti mai mult) ma pish pe fata ta de proasta si ma doare in cur parerea ta despre ce scriu eu, despre blogul meu si despre viata mea.
Si pentru ca eu nu dau anonime o sa iti zic in fata MA PISH PE TINE ESTI UNA DIN MULTELE GUNOAIE ALE SOCIETATII.
vineri, 15 ianuarie 2010
Sentimente provizorii
O camera aproape goala.
Eu citesc un roman care ma cam plictiseste, dar trebuie sa imi umplu timpul cu ceva.
El, intra incet crezand ca ma deranjeaza. Ca de obicei isi arunca geanta pe jos si atunci cand se descalta nu e nicioadata atent unde isi lasa tenisii aruncati... niciodata nu ii gasesti, la fel cum face si cu sosetele, niciodata nu are doua la fel.
Isi da jos haina de pe el si se aseaza langa mine atat de incet incat greutatea lui abia se simte. Nu vrea sa ma deranjeaze, ca de obicei e discret. E cea mai discreta persoana pe care o cunosc. Niciodata nu a facut ceva care sa ma deranjeze. Cateodata calmul lui ma enereveaza. Eu sunt mai vulcanica, mai impulsia, el... din contra e cel mai calm om pe care il cunosc. Cateodata ma scoate din minti cu zambetul lui intiparit pe fata in timp ce eu mai fac un rand de riduri pe frunte tipand la el ca a uitat sa faca ceva sau ca a intarziat.
Se uita la mine ore in sir. Ii place sa ma priveasca. E frumos, imi da fiori cand face asta...
-Mi-e foame... ai facut ceva de mancare? Imi spune in cele din urma dupa ce isi da seama ca nu am de gand sa il bag in seama prea curand.
-Nu... am stat si am citit, du-te si fa-ti singur.
-Dar vroiam sa mancam impreuna. Imi zice el dezamagit si o tristete i se citeste in ochi.
-Nu mi-e foame, te-am asteptat, dar ai intarziat ca de obicei si am iesit sa imi cumpar ceva din oras. Ti-am cumparat si tie ceva. Uite-te, e in punga albastra.
Se duce la ea o deschide si se uita. Vrea sa para impresionat, dar stiu ca nu prea ii palce, il cunosc. Face pe dragutul mereu. Nu stiu de ce ii cumpar lucruri pentru ca niciodata nu ii plac, dar niciodata nu imi zice ca nu ii plac. O data i-am luat o bluza pe care o ura, dar de dragul meu a purtat-o. I-am zis sa nu o faca daca nu ii face placere ca e un sacrificiu mult prea mare, dar el mi-a zis uitandu-se in ochii mei „asta? Un sacrificiu mare? Pentru tine mi-as da viata intreaga fara sa ma mai gandesc de doua ori...” si atunci m-am topit pe loc si l-am crezut pe cuvant.
-E draguta dar... tot mi-e foame.
- Nu ti-am zis, du-te si fa-ti ceva de mancare.
Dezamagit ca nu ma poate convinge sa iau masa cu el se duce singur in bucatarie, unde in urmatoarele cateva minute e o harababura teribila.
-Ai un dar sa faci dezordine. Ii spun fulgerandu-l.
-Imi pare rau... se fastaceste el uitandu-se la mine cu ochii unui catelus mic care vrea sa fie mangaiat. Lasa ca am sa strang eu, nu iti face griji...
Stiu... cateodata nu ii acord suficienta atentie si poate ca se simte singur. Cateodata am impresia ca ii e frica de mine. Ma priveste ca pe o mama atunci cand isi cere scuze de parca nu ar vrea sa fie pedepsit pentru boacana pe care tocmai ai facut-o. Stiu ca nu face intentionat, dar imi place sa il aud lamentandu-se. E adorabil.
-Vreau sa iti spun ceva. Imi zice uitandu-se patrunzandu-mi privirea.
-Spune-mi... (stiu ca urmeaza sa imi zica ceva la care ma astept si cu toate acestea nu imi place sa ii stric momentele de tandrete pe care le are, de aceea ma prefac ca nu stiu ce vrea sa imi spuna si astept incantata vorbele lui)
- Te iubesc stii? Cum nu am iubit pe nimeni niciodata.
Ah... stiam ca asta o sa imi spuna. Si cu toate asta ce mult imi place sa il aud spunand. Stie... de aceea zice atat de des ca ma iubeste. Imi spune ca sa nu uit... de parca as putea.
Apoi vine sper mine si ma saruta usor. Are o senzualitate deloc brutala si atunci cand ma atinge simt de parca zbor. Sunt usoara, sunt pe un nor. Ma mangaie asa cum nu ma mangaiat nimeni niciodata si se uita in ochii mei cu atata pofta incat ma patrunde pana in adancul sufletului. Ma tine in brate si imi sopteste la ureche ca ma adora, ca sunt prima si singura fata din viata lui. Stiu asta. Stiu si ca ma iubeste, dar cat imi place sa aud. Cateodata cred ca nu merit sa ma iubeasca. Cateodata ma intreb de ce ma iubeste atat de mult cand eu sunt uneori asa de rece. Dar ador sa ma iubeasca si , chiar daca nu i-o arat, si eu il iubesc pe el atat de mult incat as fi in stare sa imi dau si viata pentru el.
Dupa ce facem dragoste ma tine in brate si imi sopteste la ureche.
-Te iubesc... atat de mult incat nu stiu ce m-as face fara tine.
-Si eu te iubesc dar stii ca asa sunt eu. Te iubesc in felul meu.
-Da.. ma iubesti in felul tau, dar uneori nu realizezi ca felul tau de a iubi pe mine ma doare. Ma apasa... (asa e, felul meu de a iubi e atat de ciudat in cat cred ca il macina pentru ca niciodata nu stie daca il iubesc cu adevarata sau daca ma joc)
-Stii ca nu ma joc, stii ca te iubesc sincer. Asa sunt eu. Iubeste-ma asa cum sunt.
-Te iubesc oricum ai fi.
-Iti multumesc.
Apoi deschid ochii, dar a disparut.
A plecat din nou si se va intoarce sau a fost doar un vis?
-Unde esti?
Niciun raspuns.
Poate intr-o zi imi vei raspunde.
Eu citesc un roman care ma cam plictiseste, dar trebuie sa imi umplu timpul cu ceva.
El, intra incet crezand ca ma deranjeaza. Ca de obicei isi arunca geanta pe jos si atunci cand se descalta nu e nicioadata atent unde isi lasa tenisii aruncati... niciodata nu ii gasesti, la fel cum face si cu sosetele, niciodata nu are doua la fel.
Isi da jos haina de pe el si se aseaza langa mine atat de incet incat greutatea lui abia se simte. Nu vrea sa ma deranjeaze, ca de obicei e discret. E cea mai discreta persoana pe care o cunosc. Niciodata nu a facut ceva care sa ma deranjeze. Cateodata calmul lui ma enereveaza. Eu sunt mai vulcanica, mai impulsia, el... din contra e cel mai calm om pe care il cunosc. Cateodata ma scoate din minti cu zambetul lui intiparit pe fata in timp ce eu mai fac un rand de riduri pe frunte tipand la el ca a uitat sa faca ceva sau ca a intarziat.
Se uita la mine ore in sir. Ii place sa ma priveasca. E frumos, imi da fiori cand face asta...
-Mi-e foame... ai facut ceva de mancare? Imi spune in cele din urma dupa ce isi da seama ca nu am de gand sa il bag in seama prea curand.
-Nu... am stat si am citit, du-te si fa-ti singur.
-Dar vroiam sa mancam impreuna. Imi zice el dezamagit si o tristete i se citeste in ochi.
-Nu mi-e foame, te-am asteptat, dar ai intarziat ca de obicei si am iesit sa imi cumpar ceva din oras. Ti-am cumparat si tie ceva. Uite-te, e in punga albastra.
Se duce la ea o deschide si se uita. Vrea sa para impresionat, dar stiu ca nu prea ii palce, il cunosc. Face pe dragutul mereu. Nu stiu de ce ii cumpar lucruri pentru ca niciodata nu ii plac, dar niciodata nu imi zice ca nu ii plac. O data i-am luat o bluza pe care o ura, dar de dragul meu a purtat-o. I-am zis sa nu o faca daca nu ii face placere ca e un sacrificiu mult prea mare, dar el mi-a zis uitandu-se in ochii mei „asta? Un sacrificiu mare? Pentru tine mi-as da viata intreaga fara sa ma mai gandesc de doua ori...” si atunci m-am topit pe loc si l-am crezut pe cuvant.
-E draguta dar... tot mi-e foame.
- Nu ti-am zis, du-te si fa-ti ceva de mancare.
Dezamagit ca nu ma poate convinge sa iau masa cu el se duce singur in bucatarie, unde in urmatoarele cateva minute e o harababura teribila.
-Ai un dar sa faci dezordine. Ii spun fulgerandu-l.
-Imi pare rau... se fastaceste el uitandu-se la mine cu ochii unui catelus mic care vrea sa fie mangaiat. Lasa ca am sa strang eu, nu iti face griji...
Stiu... cateodata nu ii acord suficienta atentie si poate ca se simte singur. Cateodata am impresia ca ii e frica de mine. Ma priveste ca pe o mama atunci cand isi cere scuze de parca nu ar vrea sa fie pedepsit pentru boacana pe care tocmai ai facut-o. Stiu ca nu face intentionat, dar imi place sa il aud lamentandu-se. E adorabil.
-Vreau sa iti spun ceva. Imi zice uitandu-se patrunzandu-mi privirea.
-Spune-mi... (stiu ca urmeaza sa imi zica ceva la care ma astept si cu toate acestea nu imi place sa ii stric momentele de tandrete pe care le are, de aceea ma prefac ca nu stiu ce vrea sa imi spuna si astept incantata vorbele lui)
- Te iubesc stii? Cum nu am iubit pe nimeni niciodata.
Ah... stiam ca asta o sa imi spuna. Si cu toate asta ce mult imi place sa il aud spunand. Stie... de aceea zice atat de des ca ma iubeste. Imi spune ca sa nu uit... de parca as putea.
Apoi vine sper mine si ma saruta usor. Are o senzualitate deloc brutala si atunci cand ma atinge simt de parca zbor. Sunt usoara, sunt pe un nor. Ma mangaie asa cum nu ma mangaiat nimeni niciodata si se uita in ochii mei cu atata pofta incat ma patrunde pana in adancul sufletului. Ma tine in brate si imi sopteste la ureche ca ma adora, ca sunt prima si singura fata din viata lui. Stiu asta. Stiu si ca ma iubeste, dar cat imi place sa aud. Cateodata cred ca nu merit sa ma iubeasca. Cateodata ma intreb de ce ma iubeste atat de mult cand eu sunt uneori asa de rece. Dar ador sa ma iubeasca si , chiar daca nu i-o arat, si eu il iubesc pe el atat de mult incat as fi in stare sa imi dau si viata pentru el.
Dupa ce facem dragoste ma tine in brate si imi sopteste la ureche.
-Te iubesc... atat de mult incat nu stiu ce m-as face fara tine.
-Si eu te iubesc dar stii ca asa sunt eu. Te iubesc in felul meu.
-Da.. ma iubesti in felul tau, dar uneori nu realizezi ca felul tau de a iubi pe mine ma doare. Ma apasa... (asa e, felul meu de a iubi e atat de ciudat in cat cred ca il macina pentru ca niciodata nu stie daca il iubesc cu adevarata sau daca ma joc)
-Stii ca nu ma joc, stii ca te iubesc sincer. Asa sunt eu. Iubeste-ma asa cum sunt.
-Te iubesc oricum ai fi.
-Iti multumesc.
Apoi deschid ochii, dar a disparut.
A plecat din nou si se va intoarce sau a fost doar un vis?
-Unde esti?
Niciun raspuns.
Poate intr-o zi imi vei raspunde.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
.jpg)
