Blanca.Blanca? Blanca!

Stiti cateodata discutiile cu oamenii care vor sa para maturi desi nu sunt devin atat de plictisitoare incat incep sa ma scarbeasca. De ce trebuie sa asist la tot felul de scene de dezgust monstruos. Si uite cum incepe o discutie aparent cu un scop anume, o mustrare ascunsa si de fapt care nu face decat sa bata campii si sa abereze aspura unui subiect care ma dezgusta profund.
- Blanca, stii cateodata ma uit la tine si vad... nu te-ai maturizat deloc.( se opreste brusc de parca ar mai vrea sa mai zica ceva dar nu o face, aparent ca sa nu ma jigneasca)
- De ce te-ai oprit? Hai zi acum ce ai de zis, consider ca pot sa suport inca o insulta din partea ta.
- De ce ai impresia ca tot ce fac eu se numeste insulta la adresa ta? De ce esti atat de sceptica?
- Pentru ca asta faci? Stii macar cat de matura sunt eu in comparatie cu tine? Stii macar ce vise si aspiratii am? Nu, nu stii nimic. Tot ce stii tu este ce te las eu sa vezi despre mine, de fapt ti-e frica sa vezi ca "fetita" ta s-a maturizat si incerci sa ma vezi ca pe un tablou, pentru tine sunt transparenta nu vezi nimic in mine, te uiti la mine si vezi prin mine. Pentru tine de fapt nici nu sunt aici. Pentru tine de fapt unde sunt? Am ramas acelasi copil mucos care nu stie nici macar sa isi lege sireturile si trebuie tu sa il inveti sa faca fundita. De fapt ce sunt pentru tine?
- Pentru mine, pentru mine esti... Esti totul. Esti copilul meu.
- Copilul tau? Ce frumos suna... Pacat ca ai uitat ce sunt de fapt pentru tine. Sa te intreb ceva "papa" stii macar care e culoarea mea preferata? Stii "papa" ce imi place mie sa fac? Stii la ce facultate vreau sa ma duc? Stii macar in ce clasa sunt? Sau pentru tine timpul a stat in loc?
- Stiu ca esti copilul meu. ( imi spune de parca asta ar fi concluzia suprema, vrea sa aiba ultimul cuvant, dar nu il voi lasa sa scape asa de usor.)
- Stii ce vrei tu sa stii si de fapt nu stii nimic. Pe ce ai schimbat sentimentul de paternitate? De ce esti atat de influientabil "papa"?
- Nu iti permit sa vorbesti asa cu mine domnisoara...
- Domnisoara? Mai bine imi spuneai copile, pentru tine sunt doar un copil imatur.

De fapt asta sunt un copil imatur care viseaza la o viata mai buna si la pace in lume, dar o mare parte din sufletul meu stie adevarul si vede rational lucurile din jurul lui. De fapt nu stii cum sunt si nu ai stiut niciodata. Vrei sa crezi ca voi ramane mereu asa? Sau poate crezi cu adevarat? Sau poate vrei sa ma vezi asa cum sunt? Sau poate nu vei putea niciodata? Nu ma cunosti. Nu ma cunosti deloc, si stii daca stau sa ma uit mai bine nici eu nu te cunosc.

Toate astea ti le-as spune daca ai raspunde la telefon...
"Papa".
(Fabulatie- nu vrem ca cititorul sa se simta atacat)